Urmarindu-mi scrierile de pe blog, probabil, ati observat ca imi place sa „descos” oamenii.
De ce?
Intrucat consider ca fiecare om poarta o poveste. Iar, Impreuna formam o „bliblioteca” de suflete dupa cum imi place mie sa spun.
Acum cateva zile, la finalul unei sesiuni de mentoring mi-a venit o idee: sa iau la intrebari oameni care nu se afla, neaparat, in luminile rampei.
Am ales sa demarez "Portrete prin cuvinte" cu povestea Mihaelei, o femeie frumoasa si isteata foc pe care se intampla sa o mentorez in cadrul programului de mentorat creat de PWN Romania.
Intr-o lume plina de tot felul de „influenceri”, cred ca este sanatos sa ne uitam spre oamenii autentici, valorosi din jurul nostru si sa le oferim spatiu pentru a ne povesti despre ei.
****************************************************************************************************************************************************************************************************************************
Sa-i dam cuvantul Mihaelei 😊
1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri pentru a ne spune cine ești?
Eu sunt M&M (Mihaela Moldovan) la fel de dulce si colorata precum bomboanele, imi place sa ma simt vie si sa-mi petrec timpul inconjurata de familie, prieteni…oameni cu care rezonez.
Cel mai important moment este cel in care m-am nascut. Pare-se ca mi-am dorit sa fac cunostinta cu lumea mai devreme, pe la 8 luni, chiar cand parintii mei erau in vacanta la Ramnicu Valcea. Poateerau prea relaxati, iar eu trebuia sa-mi fac simtita prezenta 😊
Pot sa spun despre mine ca sunt fiica, sora, sotie, matusa, colega si, foarte important, prietena.
2. Cum îți „hrănești” creativitatea?
De cele mai multe ori, imi hranesc creativitatea prin inteactiunea umana. Oamenii sunt cei care ma ajuta, aproape zilnic, sa descopar ceva despre mine si sa construiesc, indiferent daca vorbim de un proiect la job sau in viata persoanala.
3. Care sunt provocările din viața de manager intr-o corporatie? Cum te-ai adaptat crizei care a început în 2020?
Prin natura job-ulului meu am parte de provocari zilnic, lucrand pe proiecte. Imi place adrenalina si imi vin idei indraznete cand sunt sub presiunea unui deadline, de multe ori chiar si eu ma mir de mine cum reusesc sa „switch my brain” de la un topic la altul, intr-un timp foarte scurt. Intr-o corporatie,asteptarile de la un manager sunt foarte mari si se simte presiunea atunci cand reusesti sa-ti atingi anumite obiective.
Dar, asa cum simti presiunea, la fel de puternic simti realizarile. Provocarea principala este sa gasesti acel “work-life balance”despre care vorbeste lumea…
Cred ca este nedrept sa renunti la timpul tau cu familia si la hobby-urile tale pentru a bifa un deadline. Dupa parerea mea, doar doctorii sunt cei de care depinde viata unui om, restul ... „you fail, and fail again, and again and then you raise”. Noi avem cel mai frumos dar: ne permitem sa gresim pentru ca nu depinde viata nimanui de noi in corporatii.
Cand a venit criza mi-a fost foarte greu sa lucrez de acasa si imi lipsea echipa. In primul rand, m-am asigurat ca echipa este in siguranta; chiar eu am carat cateva zile echipamementele IT cu masina fara sa astept curierul. Mi-am dorit sa simta putin confort si sa nu se streseze ca nu pot lucra sau sunt obligati sa iasa afara cand era o nebunie generala si ei erau speriati.
Cel mai frumos a fost faptul ca aveam call-uri zilnice si, astfel, am aflat mai multe despre ei si din punct de vedere personal. Cel mai mult, asteptam acel online “wine o’clock” de vineri seara unde povesteam si radeam ore in sir, eram noi cu adevarat, nu cu o masca corporatista.
4. Ce a devenit posibil pentru tine, dar nu era posibil când aveai 20 de ani?
Acum orice este posibil! Am trecut prin multe momente speciale, iar asta m-a maturizat devreme si mi-a aratat ca viata este asa cum ti-o faci tu, nu ce traiesc altii prin sabloane impuse de societate.
Am avut ocazia sa calatoresc destul de mult, lucru pe care nici nu-l visam la 20 de ani. Dar pot sa spun si ce nu mai este posibil ca la 20 de ani: recuperarea dupa o noapte petrecuta cu prietenii… A doua zi, ai nevoie de vitamine sa te trezesti la timp 😊
5. Ce te-a determinat să ajungi unde EȘTI acum?
Nu stiu daca m-a determinat ceva anume, dar cumva am adoptat acea zicala „go with the flow” si am adaptat pe parcurs acolo unde am simtit nevoia. Sunt recunoscatoare pentru tot ce am realizat pana acum, am muncit foarte mult pentru asta, dar inca nu simt ca asta este menirea mea.
6. Cum definești curajul? Dar, autenticitatea?
Curajul = este disponibilitatea de a face un pas înainte, de a te pune acolo și de a te înclina spre curaj.
Autenticitatea, pe scurt, este cine suntem noi cu adevarat, ea implica curajul si o capacitate mare de introspectie. Autenticitatea este conectata de cum ne respectam nevoile, punem limite, spunem nu, cerem ajutorul. Este acord intre ceea ce gandim, spunem și facem.
7. Care sunt valorile tale de bază, nenegociabile, în legătură cu care nu ai face compromisuri?
Dupa parearea mea, compromisul este un proces de negociere în care ambele parți renunta la ceva ce-și doresc cu adevarat. Compromisul este vital în orice relație, fie ca este vorba de colegi sau prieteni, fie de membri ai familiei sau de partener. Insa, este important sa stim de ce facem acel compromis, sa stim ca putem face compromisuri sanatoase fara a neglija valorile si nevoile de baza proprii, iar valorile de baza pentru mine sunt libertatea, dragostea si recunostinta.
8. O întrebare la care ai vrea să răspunzi și care nu se regăsește în cele de mai sus.
Nu cred ca este vreo alta intrebare anume, dar vreau sa impartasesc cu cititorii tai ceva ce ma ajuta pe mine sa ma automotivez cand trec prin perioade mai aglomerate. Iata:
- Inca avem multe de aflat si cunoscut despre viata.
- Nu lasa evenimente minore sa te abata din drumul tau.
- Iubeste cu toata fiinta si nu avea regrete! Iubire daruiesti si tot iubire ai sa primesti!
****************************************************************************************************************************************************************************************************************************
Mihaela, iti multumesc pentru deschiderea cu care ai raspuns invitatiei mele! Iti dezvalui un secret: cred ca "menirea" o sa-ti bata in fereastra cat de curand.
Dragi cititori, va lansez o provocare: luati aceste intrebari si raspundeti-va la ele. Posibil sa aflati lucruri noi chiar despre voi! Si, va invit sa le impartasiti si cu mine pe adresa: contact@gabrielablaga.com. Multumesc!