"Rune, pretutindeni rune,cine vă-nseamnă, cine vă pune?
Făpturile toate, ştiute şi neştiute, poart-o semnătură - cine s-o-nfrunte?
Crinii muntelui - subtlunari -şi-o duc neajunsă pe creştet.
Subt ceruri mumele-o poartă pe frunte."
De celebrele versuri ale lui Lucian Blaga, mi-a amintit unul dintre oamenii luminoși care au fost alături de mine într-un dialog inspirațional, la Panciu, pe 21 mai 2022. Panciu, dragul meu orășel natal, dintre vii!
În dimineața zilei de Sf. Constantin și Elena, în locația minunată Marco Bakery & Coffee Shop (arhitectura clădirii îi aparține lui Daniel Renard cel care a proiectat și Cazinoul din Constanța), ne-am întâlnit să povestim despre VUCA și VUCA², în cadrul programului Super Teach Mentalitate Deschisă în Educație.
A fost o bucurie să văd cât de autentic, natural, s-au deschis cei 13 profesori și 4 eleve care m-au însoțit pe parcursul a două ore.
Cuvintele exprimă, într-o măsură măruntă, felul în care ne-am simțit și câtă nevoie este de astfel de momente de conexiune.
Însă, pentru a înțelege măcar un pic de plinătatea acelui atelier, las aici pe blog, câteva cuvinte pe care participanții mi le-au oferit, la final, atunci când i-am rugat să scrie ce au simțit / ce iau cu ei din cadrul conversației.
- Învăț să fiu fericită cu vulnerabilitățile mele
- Recunoștință
- Pentru a-mi realiza visul trebuie să am curaj și să am încredere în Dumnezeu
- Valorificarea autenticității și a vulnerabilității
- Frumusețea din om
- Să am curajul să fiu eu
- Vulnerabilitatea de care am parte este bună si nu este o slăbiciune
- Și adulții reușesc să se perfecționeze cu ajutorul copiilor
- Stare de bine
- Curajul de a avea curaj
- Deschidere
- Deschidere spre nou / altceva
- Inspirație/ bucurie
- Încredere
- Visuri și curaj
- Reechilibrare
Acest eveniment -- de care m-am bucurat ca un copil -- mi-a arătat, încă o dată că:
Și mi-a mai oglindit dragostea pe care unii dascăli o poartă pentru actul educațional. Dăruirea lor este dătătoare de speranță. Bravo, oameni buni! Sunteți ambasadorii bunului simț, smereniei, mentalității flexibile!
Hmm, încă ceva! Întâmplător sau nu, în trenurile care m-au purtat de la București la Focșani, tur-retur, am avut vecine de compartiment, două fetițe: Sophie (de vreo 2 anișori, vorbitoare de franceză, germană și puțină română) și Otilia (de vreun an). Ambele prietenoase, zâmbitoare și înțelepte în felul lor copilăresc. Ah, abia aștept să tipăresc cărticica pentru copii! Haide, Biblioteca Națională acordă-mi ISBN-ul cât mai repede!!
P.S.: Dacă doriți să vorbiți cu mine și să vă susțin în a vă întări curajul, îmbunătăți relațiile și construi un plan de acțiune pentru a vă aduce la lumină întregul potențial, dați-mi de veste la: contact@gabrielablaga.com.